Deroude: NU INTELEG!! Ia urmatorul scenariu: clanul meu ma constrange sa-i respect o hotarare pe care eu o consider arbitrara si care imi provoaca nefericire si imi ingradeste in mod violent libertatea. Ma invart ca un tigru in cusca, ma izbesc cu cruzime de barele ei, pana sangerez si ma dor toate oasele, si deodata cineva se apropie sa ma ajute, PE MINE, TIGRUL!! Ca si cum as avea nevoie EU de ajutor. Dar am nevoie, pentru ca e fie acel ajutor, fie cusca. Necazul e ca, desi cel ce vrea sa ma ajute nu cere nimic in schimb, eu, tigrul, trebuie sa-l rasplatesc cu ceva si la indemana e sa-i ofer prezenta mea superba, maiestuoasa, pentru a-i imbogati viata si a-l face mai fericit si mai implinit. Care, imi spun eu, in sinea mea de tigru, e o prezenta fatarnica, mincinoasa, pentru ca eu nu simt nici o dorinta sa-l fac mai fericit si mai implinit, sau sa-i imbogatesc viata: deci ar fi ca un targ intre doua lucruri pentru care nu ai voie sa ceri ceva in schimb, care trebuie sa fie inerent dezinteresate.
Ei bine, poate sunt eu diferit de tot restul lumii, defect, aberatia, dar eu, tigrul Deroude, l-as FOLOSI cu josnicie si in deplina constiinta pe cel care ma ajuta, as stoarce de la el si ultimul strop de omenie, m-as agata de el cu ghearele si coltii si in cele din urma l-as ucide ca sa-i devorez trupul daca ar fi ultima resursa. Orice, numai sa nu ma tarasc supus, privind din cusca cum clanul, sau oricine altcineva, imi conduce viata.
Si hai sa vorbim de viata, daca tot veni vorba. Zici, profesore, sa nu visez la lucruri imposibile, pentru ca aceasta e viata reala. VIATA REALA? Iti spun eu ce e viata reala: e firul ala alcatuit NUMAI din lucruri imposibile pentru care te bati pana cazi lat, pana cu ultima farama de vointa nu mai poti misca nici un muschi pentru a te ridica si a sari la bataie din nou, pana cand nici macar sa te dai batut nu mai ai vlaga si te tarasc de pe ring in semiconstienta. Altfel e viata reala a celorlalti, care te invata ce e aia „viata reala” ca nu cumva sa o incerci si tu. Si e al dracului de placut sa vezi cum fraierul te crede si face cum vrei tu ba chiar iti saruta mana ca l-ai ferit de cine stie ce primejdii.
Chiar, profesore, cum crezi ca face clanul meu chestia asta? Cum isi creste clanul meu copiii, ce naiba le pune in lapte, cum ii dreseaza? CUM NAIBA REUSESTE SA LE IMPUNA SA-SI RUPA SUFLETUL DIN EI CA SA SE SUPUNA, SI CEA MAI MARE SALBATICIE – SA AJUNGA SA CREADA CU SINCERITATE CA A FOST DECIZIA LOR!!!!
Cata putere iti trebuie ca sa rupi vointa unui tigru, incat sa zaca neputincios, desi are in trup vigoarea si forta de a muta si muntii, desi are in minte vise si aspiratii, desi vede in fiecare noapte campiile verzi si copacii razleti ai savanei si se trezeste apoi dimineata pe fan putred in cusca in care abia se poate intoarce???
Sunt idealist? EU??? Nu, profesore, iti spun eu ce sunt: sunt individul ala caruia VOI i-ati spus mereu in ce sa creada, bazandu-va pe faptul ca va fi superficial, ca si voi, si va inceta sa creada in mod natural, dupa o vreme. Dar oricat l-ati lovit si l-ati indepartat de obiectul credintei lui, el s-a incapatanat sa continuie sa creada. Sa creada ca Mos Craciun te poate face fericit, ca exista Dumnezeu si ca ne iubeste pe toti, ca exista dragoste si ca atunci cand cineva iti spune ca te iubeste, cu siguranta acel cineva vrea sa iti fie alaturi la bine si la greu pentru totdeauna.