Deroude: E randul meu. E randul meu sa lovesc in lumea care nu stie si nu vrea sa afle, e randul meu sa ma simt nefericit pentru ca sunt victorios si-mi pare rau pentru cel invins, sa fiu fericit ca am fost infrant si invingatorul imi intinde mana cu noblete si prietenie. E randul meu sa ma privesc in oglinda si sa inteleg ce vad. E randul meu sa tac, atunci cand ar trebui sa urlu salbatic, sa surad amuzat cand ar trebui sa nu am suficiente lacrimi si sa mangai cu aerul ce incojoara degetele mele infiorate atunci cand ar trebui sa lovesc ucigator cu otelul unui pumnal.
E randul meu sa daruiesc, sa fur, sa sper, sa ranesc, sa fug, sa rad, sa alerg, sa alerg cu lupul meu alaturi, sa ascult. E randul meu sa derulez o clipa cu incetinitorul, chiar daca e aceea in care gonesc fara discernamant, cu acceleratia la podea, lasand ochii si mainile mele sa-mi decida viata, periferic, marginal.
E randul meu sa fac pe cineva fericit.

Variatiuni pe o tema din Poetry Corner – Kryptology (Adresare catre sufletul meu)

Bătrâne lup, clipeşte iar şi dă-mi un semn,
Sa-ti gust din nou durerea, din ochiul tau aprins
Sa-mi iau lumina. Trupul tau e sur si nins.

Şi-aş vrea să-ţi jur, mergand prin iarna cu pasul greu si orb –
Că iti voi fi apostol, cum mii de nopţi am fost,
Şi că, pe stânci, din ceaţă, ne vom afla un rost.

Te vad rânjind, sfindându-ti clipa, cu viata stransa-n colti.
Te voi purta cu mine, in cosmos sa te-nchid
Pierdut si rupt de vreme, victorios si vid.

Din tine-au mai rămas doar stele, razlete, ce dispar
In veacul meu pe-un trăznet amarnic, tremurând.
Eu le culeg – memoriei le-adaug rând pe rând .

Bătrâne lup, să ne împărtăşim alaturi, luptând pana in zori!
Până când cerul însuşi se va lăsa misel
Să ne ucidă-n viscol de sange si otel!