Asculta.
Mesa se termina. Pe ultimul acord
O aura scanteind paraseste catedrala
Razele ei si umbrele noastre toate impletindu-se.

Timpul este azi.
Iscandu-se si potolindu-se cu veselie copilareasca,
Viscolul ne poarta –
Iubindu-ne si departandu-ne, in durere si in imbratisare
Eliberati si amortiti de atata frumusete.

Timpul este ieri. Unde briza efemera, staruitoare, cenusie
Ascunde stralucirea si viata.