Norii s-au rupt si pe fiecare picatura care se izbeste de fereastra calda, cele doua lumini delicate, aflate langa geam arunca o noua nuanta, pastelata si cristalina, de durata unei clipiri din ochi. De sub odaia ce licareste fantomatic de zecile de lumanari in asteptare, se aude zgomot de petrecere, un taraf de nunta si voci pitigaiate ciripind mai tare in vacarmul departat.
Mai aproape este insa ploaia, care cade furios si necontenit, vrand parca sa strapunga acoperisul de lemn si geamul colorat si sa stinga flacarile obraznice, imperturbabile.
Oglinda mare de langa pat sclipeste si arunca umbre si lumini pe perete. Privind atent in ea, barbatul trece bratul pe o traiectorie lina, din ce in ce mai aproape, deasupra unei lumanari aflate in fata lui – pana cand flacara ajunge la el in palma. Strange din dinti cand flacara se subtiaza si se alungeste, pipaindu-i jucaus pielea.
Apoi, cu un gest taios, culege lumanarea ca pe o floare si o aseaza intre sanii femeii, apropiindu-si obrazul de flacara, privind-o in ochi, stiind ca lumina lumanarii sclipeste in ochii lui si o orbeste pe ea in acelasi timp. Ea il apropie de trupul ei si ii apuca mana cu care el tine lumanarea, conducand-o incet catre chipul ei. O picatura de ceara se prelinge transparenta si fierbinde ajungand in locul unde cele doua maini sunt stranse impreuna si parcurg cu delicatete obrazul ei. Mainile se opresc in dreptul buzelor ei pentru ca ea sa sarute degetele lui unul cate unul, savurandu-le ca un degustator de vinuri alese.
Trupurile lor se cauta, cu un tremur usor, de dorinta si nerabdare, sau poate doar o iluzie din licarul lumanarilor, in timp ce chipurile lor se apropie, fara sa se mai priveasca, intr-o clipa de inefabila gravitatie.
Ploaia se inteteste, zdrobindu-se neputincioasa in jurul camerei lumanarilor tulburate de rasuflarea dezordonata care razbate dinspre sarutul vegheat de printesa minusculelor lumini.

Lumina

Lumanarile se topesc, trupurile lor dispar, mereu ramanand mai putin, tot mai putin, pana cand din ele nu ramane decat flacara, apoi si aceea se face tot mai mica, mai intunecoasa, pana cand se transforma in lumina. Totul este sa supravietuiesti, sa astepti, sa te bucuri de ea, sa-i daruiesti admiratia si protectia ta si sa stii sa pastrezi sfarsitul, sa stii unde se termina flacara si incepe lumina.

Draga mea, frumoasa mea vrajitoare,
As fura din mine trupul tau –
Mi l-as da sa-l sfasii. As vrea
Sa smulg din el dorinta mea sa-l iubesc –
Ca sa o ascut si sa ma incaier cu dragostea.
Sunt singur: raul si mereul din lumea
Albastra si ravasita; ducand cu el fericirea intreaga.