Hornul rasufla cald, dupa sunetul focului de lemn si zapada,
Gerului din lume povestindu-i intamplarile vietii lui –
Cantand si veselindu-se in cosmosul neinsufletit.

Roi de scantei izbucnesc fierbinti –
Efemeride, sfidand stelele inghetate.

Iarba argintie tremura, ca inainte de tropotul calului
Razboiul pandindu-l, mai aproape, tot mai aproape,
Arcurile si sulitele celor cazuti
Vibreaza cu pamantul si stancile impreuna.

Briza ascutita de frig si otel gol, sclipind
Varsa parfumul imbatator al florilor de acasa –
Abur de dragoste, navalind in suflet
Pragul indepartat aducandu-l aproape.

Betia si setea de flacari pe inimi pun stapanire
Arta cea mandra a mortii, senina si zvelta
Prinde fiinta si steagul victoriei poarta:
Rosu de suflul dorintei, negru de-un crunt intuneric,
Falnic, intins, sfasiat de durere,
Farmecul existentei prinzandu-l intr-o clipa de strigat.

Har si divina rasplata te-asteapta, o, tanar erou!
Fierul ce pieptu-ti strapunge, un brat de fecioara va fi.
Noaptea ce-ti stinge privirea, curand va fi rau de lumina!
Foamea de viata sa-ti piara, gloria fie-ti eterna,
Glasul tau stins peste cer si pamant sa rasune!

Estul se-aprinde, iarba incet se dezgheata
Harnice clipe se scurg pe suvoiul de sange
Zilelor tale ferice slujindu-le pana la capat.

Cand sabiile sclipesc, nu-ti mai indrepta gandul la iubire, credinta, nici macar la chipurile parintilor tai! Julius Caesar