Woland: Efectul fluturelui este o iluzie: in realitate, procesul este invers, ca proba la impartire. In realitate – succesiunea evenimentelor este guvernata de aceeasi lege care guverneaza si evenimentele in sine, instantanee – legea energiei minime: „care este cel mai neinsemnat lucru care trebuie sa se intample pentru ca evenimentul X sa aiba loc?”
Intrebarea ta urmatoare, cu siguranta, este cine decide ce evenimente „X” trebuie sa aiba loc. Ei bine, nimeni nu decide. Este pur si simplu o evolutie naturala, asemeni caderii libere. Asemeni curgerii apei. Sinuozitatile pe care le percepi tu sunt de fapt caile cele mai firesti, ce corespund energiei minime.
Deroude: Si e normal si corect, presupun ca vrei sa argumentezi, sa numim aceste cai destin. Singura slabiciune a argumentatiei tale este ca apa urmeaza o cale sapata in stanca, sau erodata in pamant – urmeaza o albie. Problema nu este cum anume alege apa variatiunile printre limitele albiei, problema este cine creeaza albia. Iar legea energiei minime, in acest caz, este mult prea generica si abstracta pentru a se aplica unui context atat de sensibil si subiectiv.


Variatiuni pe o tema din „Poetry Corner – Dance of Blades” (3) – Arol’Nettimans

Pe un început de sărut
Se furişează noaptea.
Şi genele Arolei
Mă ating ca un roi de constelaţii
În negură
Strălucind şi însemnându-mă
Asemeni unui călător
Pe drumul minunatelor umbre.

La coboratul norilor,
Arola se desprinde de mine
Plutind in luntrea vrajmasa.

La coboratul norilor,
În volbură îmi ascund privirea
Şi mă amăgesc,
Pierdut în răsuflarea ei
Şi văd drumul meu,
Rătăcirilor mele le aflu un rost.