You are currently browsing the monthly archive for Noiembrie 2007.

I whispered to my soul – I asked last night:
Will she recall my stranded violin?
-„Never! he answered – if your mind is right,
Stop dreaming, it’s your time to play and win –

Loving this world that dwells right here, within,
You will, once more, come fighting through the day!”
My sleepy wings then flew me sweet and lean
Over the treetops, in their winter sway.

Never!” he answered, as I went away
Asleep, perchance to find my drifting life,
Living, perchance to cloud the world in gray,
In shades of silver, seeding war and strife.

Some day, one August noon, I’ll bring her stars and sand,
And gently, as a child, I’ll hold her longing hand.

With the palms of my hands, I take the light from this day
And into the blind darkness I run forward.

And into the night, my hands shine
My hands warm the stars with hope
And the stars wait, frozen, for better seasons to come
For worse clouds to vanquish.

And, come the year end, I will sit on the hill,
With the palms of my hands empty and scorched
From so much light.

And then, I will want to be somebody else
I will want to love you so much that I may melt with the green plains.
I will want you, my forbidden wonder,
To cherish and bless me from the far mountains –
To send me rain, sparrows and moonlight.

I leave the office at 9. I answer the last call tonight, while warming up the car. I’m calm and relaxed, but this time, there’s something there, heating up the boiler, eating me. I cannot listen to the house & trance station I had this morning. I switch to the classical music station. It’s Saint Saens – The Swan, for cello. I close my eyes for a second and wait for a pause, to start the engine. Then I drive slowly to the intersection, wait for the green light, and turn, just as the first drops of rain hit the windshield.
Citește restul acestei intrări »

Noroc s-a nascut la doua zile dupa venirea noului mileniu. Taica-sau era husky, mama era „Fetita” blocului. Noroc avea coada pufoasa, o stea alba in frunte si labele moi si albe, ca ale tatalui sau – era singurul dintre cei cinci pui cu aceste semne de nobilitate.
Citește restul acestei intrări »

Am indragit pentru prima data acest ceva-subtil-dezacordat al suprarealismului ascultand Stravinski, in perioada Rusa – Ritualul Primaverii si citind Leonard Cohen – „Frumosii invinsi”. Nici unul nici altul nu sunt ceea ce numim suprarealisti. Dar – ei bine hai sa incerc sa explic:
Citește restul acestei intrări »

Când eram mic, mi-au spus părinţii că scoicile ascund uneori perle. Mi-au spus că doar una la un milion are în interior. Cred că acesta a fost primul meu Graal. Fireşte că nu l-am aflat niciodată – scoicile cu pricina nu se găseau pe ţărmul unde puteam eu să le caut. Neştiind însă acest amănunt, am căutat cu sârguinţă. Mi-am imaginat că o asemenea comoară trebuie să fie la fel de preţioasă pentru scoică, aşa cum e pentru mine, ca atare mi-am îndreptat atenţia doar către scoicile cele mai greu de găsit şi mai ales către cele mai bine ferecate. Înţelegând că ele sunt fiinţe vii, am dedus că până şi cele perlifere trebuie să moară odată şi odată, lăsând comoara părăsită în carcasa lor. Am început deci să caut printre rămăşiţele aduse de valuri la mal. Într-un târziu, am descoperit cochilia unui melc. Nu ştiam ce este. Cochiliile mici nu prezentau nici interes pentru căutarea mea, iar cele mari erau vânate de producătorii locali de suveniruri. Cu adevărat, dacă vreodată ar fi existat o scoică suverană, o ducesă printre scoici, demnă de a purta în viscerele sale perla, aşa trebuia să arate. Studiind descoperirea mea, am observat zgomotul pe care îl produce şi am dedus că trebuie să fie încă în viaţă. Încântat şi mirat în acelaşi timp, i-am întrebat pe cei mari. Ei mi-au dat explicaţia elementară cu zgomotul vântului prin cavernele părăsite demult de ceea ce era viu. Realizând proporţiile preocupării mele pentru găsirea perlei, ei m-au îndemnat să renunţ, fiind sortit eşecului. Nu i-am ascultat desigur, şi pentru acest motiv mă simt demn de a fi pe planeta lui Don Quijote şi a prinţului Lev Mîşkin.