Am indragit pentru prima data acest ceva-subtil-dezacordat al suprarealismului ascultand Stravinski, in perioada Rusa – Ritualul Primaverii si citind Leonard Cohen – „Frumosii invinsi”. Nici unul nici altul nu sunt ceea ce numim suprarealisti. Dar – ei bine hai sa incerc sa explic:

Ce vrea sa exprime suprarealismul? Un exemplu:
Vis provocat de zborul unei albine in jurul unei rodii, cu o secunda inainte de trezire
Dali - Vis provocat de zborul unei albine in jurul unei rodii, cu o secunda inainte de trezire

Este o senzatie, ceva periferic, un moment – un singur moment: ceva ce ti s-a intamplat odata si atat, dar il tii minte si e placut, frumos, senzual, dureros, revelator. Din punctul asta de vedere, memorialul lui Pascal este suprarealist.

Arhetipal vorbind insa, este foarte probabil ca acest moment sa fie rezonant intre mai multi oameni – ascultand Ritualul sau examinand indeaproape Visul sa desoperim fragmente din propria noastra memorie, familiare si intime, sa ne vina greu sa le plasam cu precizie in timp dar sa fim siguri de ele.

Cand eram la gradinita, aveam in curte o jucarie ca o tricicleta fixa, de antrenament (fara roti), cu pedale. Imi aduc aminte cu destula acuratete o dimineata de primavara cand un alt prichindel monopoliza respectiva jucarie si eu asteptam sa-mi vina randul la pedalat. L-am intrebat cand are de gand sa ma lase si pe mine, la care omul s-a uitat atent la osia din spate a tricicletei si mi-a replicat senin: – Imediat ce-i cresc roti!, explicatie pe care eu am acceptat-o ca pe ceva perfect natural (tot asa precum si el mi-a dat-o, nu am absolut nici o suspiciune ca m-a tras pe sfoara).

Acesta este primul exemplu de creatie suprarealista pura pe care am admirat-o: „Le jeune homme et la mort” din introducerea filmului „Nopti albe” cu Barishnikov. De atunci am avut mai multe ocazii sa observ acest fenomen, de cele mai multe ori in salile de teatru (liric). Ultima ocazie a fost ieri, in compania maestrului Josef Nadj si a companiei sale de artisti din Orleans.

E bine sa nu incerci sa-ti amintesti nimic in seara cand te duci sa vezi vreun spectacol de-al maestrului Nadj. E bine sa accepti imaginile pe care ti le propune, pentru ca sigur, undeva, candva, iti apartin si tie. Stii acest lucru. Iti este evident, imediat, dar subconstientul tau este mult mai agil, mai iute decat memoria.

Te amagesti cu siguranta cu iluzia ca vei tine minte spectacolul, ti-l vei descrie in minte si in cele din urma vei descoperi legatura lui cu tine. Nimic mai fals. Tot ce vei descoperi vor fi un numar de momente: de teama, placere, martie, stan si bran, secretara, gri deschis, 3-2 pentru danemarca, mina de aur, ora de franceza, tata si coranul.

Sau altele. Nu neaparat in aceeasi ordine. Scrieti-le cu litera mare. Alegeti alta interpretare a Ritualului. Pictati voi Visul vostru.
De fapt, chiar asta vreau de la voi😉