You are currently browsing the monthly archive for Decembrie 2007.

Miracolul ei se aduna, ca drumul unei ate de fum,
Razele ei danseaza printre umbrele palide ale focului
Colindand spectrele dulci ale stelelor.

Lumina ei si lumina mea se apropie,
Linistea aburului lor se tulbura –
Niciodata nu au stiut si viata lor s-a petrecut fara
Miresmele ce s-au iscat deodata,
Ici – colo, cotropindu-le, spulberand zapada de pe luciul de gheata,
Orbind sclipirea lor in suvoiul launtric.

Invizibili aproape, sfintii vegheau nasterea imaginilor in fum –
Ei se stangeau din ce in ce mai mult, eu si ea straluceam si insufleteam zarea.

The Phantom

Cum sclipeau ochii mei prinsi in tine, priveam
Si-mi numaram pasii prin inima –

Si de vorbele tale, pasii mei alergau:
De la a te visa
Era calea
Ce-mi continua viata.

Apoi pasii mei s-au oprit
Ca umbrele vorbelor tale sa treaca inainte
Si de fiecare umbra
Sa se agate un pas

Si de fiecare vorba a ta
Sa alerg, sa chiui, sa ma arunc peste lume,
In fulgi de zapada, cu focuri mici aprinse de veghe,

Sa zbor
Cum nu m-a invatat nimeni.

Numaram pasii, din dinti strangand, asteptand –
Prin dreptul vietii mele sa mai trec o data.

Sublima doamna de argint
Urma, cu pasul meu, prin zid
Miasma mortii matasoasa.
sum summus mus

Surasul ei de foc albastru
Urca pe zveltul candelabru
Miscandu-si raza de lumina.

Minunea palida a iernii
Uitata-n coltul de sub scara
Scancea, istorisind cum, seara –

Miasma mortii matasoasa
Urma, cu pasul meu, prin zid
Sublima doamna de argint.

La multi ani! – celor care inteleg si celor care nu inteleg; celor care zambesc si celor care se supara; celor care ma iubesc si celor care ma urasc; celor care daruiesc si celor care primesc daruri; celor care sunt asemeni cosmosului si celor care sunt asemeni celui mai mic soricel. Primiti cu colindul din partea mea 🙂 ?

Luna de nea,
Sclipind furis,
Incet trecea
Prin ramuris,
Zvonind ceresc

Cat te iubesc.

Si-n lacul bland,
Al salciei glas
Canta, purtand
Un vers ramas –
Prin vant, cu dor,
Cu somn usor.

Adormi si zbori
Si te cuprind
In brate nori,
Din zori vestind:
– O, mandra stea,
E clipa mea.

Moon La lune blanche
Luit dans les bois ;
De chaque branche
Part une voix
Sous la ramée…

Ô bien-aimée.

L’étang reflète,
Profond miroir,
La silhouette
Du saule noir
Où le vent pleure…
Rêvons, c’est l’heure.

Un vaste et tendre
Apaisement
Semble descendre
Du firmament
Que l’astre irise…
C’est l’heure exquise.

I beat my record today, in the University tunnel – 140Kmph. Wet, warm tires on the hard frozen asphalt. The sound of the screaming engine, as a fairy tale nightmare beast chained to the lean, smooth metal and to me.

Citește restul acestei intrări »

Un tigru cu sufletul roată,
Pândeşte la umbră, să-i vină
Lumină, din dor de lumină
Pe iarba de nori presărată.

Un tigru cu blana-nstelată
Asteaptă si-n noapte se-nchină
Sa-i farmeci tăcerea senină
Cu zbor de ninsoare curată –

Să-l scalde-n zăpada adâncă,
Si-asupra-i să cânte-ursitoare:
Descântec pe buze să-i cheme.

Un tigru pe-un vârf alb de stâncă
Urzeste, in marea cea mare
Din ochi, talazuri de vreme.

Citește restul acestei intrări »

Woland: Dorul. Explica-mi.
Deroude: Este o oarecare cruzime din partea ta sa ma intrebi, insa inteleg ca, pentru o fiinta atemporala, poate fi mai greu de inteles. Motivul nu este ca tu, ca entitate, nu mori, sau nu ai un sfarsit similar cu al nostru. Motivul este ca prezenta ta nu este legata de curgerea timpului, deci nu poti petrece involuntar o durata semnificativa de timp departe de cineva sau ceva.
Woland: Nu este o intrebare retorica. Adica, nu incerc sa te provoc sa-mi expui versiunea ta – iar presupunerea ta este corecta: pot exista oricand in oricare moment din timp – dat fiind ca interventia mea in Univers nu este niciodata directa, eu nu sunt legat de secventialitatea vietilor voastre. Foarte probabil, daca la un moment dat as misca macar si o farama de nisip din lume, nu as mai putea din acel moment, sa ma intorc inainte de clipa respectiva. Te rog, insa, explica-mi dorul.
Deroude: Dorul. Dorul e cand simti pamantul cald sub picioare, cand e ger si iti atingi obrajii cu mainile, cand e intuneric si mintea ta completeaza peisajul pe care ochii nu il pot vedea.
Woland: Bine, dar toate acestea sunt perceptiile tale – iti sunt date in mod natural. Ce are dorul cu ele?
Deroude: Dorul… e cand toate perceptiile acestea, dintr-o data, nu mai sunt ale mele.

Citește restul acestei intrări »

Razbate prin ceata zgomot de pasari in zbor
Ea se opreste, ascultand
Glasul aripilor: starnindu-se ezoteric, soptind, tremurand, eliberand miracolul aerului.

Ninge. Scantei de gheata
Aureoleaza parul ei.
Vrajile tinerei ierni o infioreaza, ii strabat trupul cu o unda de fericire.

Ascunse de ochii ei lacomi, siluetele brazilor reflecta
Norocul si tristetea, prin jocul zapezii.

Eretice pete de umbra aluneca precum spiritele literelor
Leganandu-se cu nepasare –
Scriu versurile intamplatoare ale unui destin ipotetic:
Iscat de nori, primit de iarba, cantat de zborul unei pasari,
Luminat de cerul invizibil,
Efemer si, in aceeasi secunda, nesfarsit.

Ninge. Ea se infiripa cu gratie in mijlocul lumii
Zana din trestie si picaturi de cosmos
Iubita fara sansa de razgandire
Orbita de sufletele nenumarate care exista doar pentru ea.