Razbate prin ceata zgomot de pasari in zbor
Ea se opreste, ascultand
Glasul aripilor: starnindu-se ezoteric, soptind, tremurand, eliberand miracolul aerului.

Ninge. Scantei de gheata
Aureoleaza parul ei.
Vrajile tinerei ierni o infioreaza, ii strabat trupul cu o unda de fericire.

Ascunse de ochii ei lacomi, siluetele brazilor reflecta
Norocul si tristetea, prin jocul zapezii.

Eretice pete de umbra aluneca precum spiritele literelor
Leganandu-se cu nepasare –
Scriu versurile intamplatoare ale unui destin ipotetic:
Iscat de nori, primit de iarba, cantat de zborul unei pasari,
Luminat de cerul invizibil,
Efemer si, in aceeasi secunda, nesfarsit.

Ninge. Ea se infiripa cu gratie in mijlocul lumii
Zana din trestie si picaturi de cosmos
Iubita fara sansa de razgandire
Orbita de sufletele nenumarate care exista doar pentru ea.