Woland: Dorul. Explica-mi.
Deroude: Este o oarecare cruzime din partea ta sa ma intrebi, insa inteleg ca, pentru o fiinta atemporala, poate fi mai greu de inteles. Motivul nu este ca tu, ca entitate, nu mori, sau nu ai un sfarsit similar cu al nostru. Motivul este ca prezenta ta nu este legata de curgerea timpului, deci nu poti petrece involuntar o durata semnificativa de timp departe de cineva sau ceva.
Woland: Nu este o intrebare retorica. Adica, nu incerc sa te provoc sa-mi expui versiunea ta – iar presupunerea ta este corecta: pot exista oricand in oricare moment din timp – dat fiind ca interventia mea in Univers nu este niciodata directa, eu nu sunt legat de secventialitatea vietilor voastre. Foarte probabil, daca la un moment dat as misca macar si o farama de nisip din lume, nu as mai putea din acel moment, sa ma intorc inainte de clipa respectiva. Te rog, insa, explica-mi dorul.
Deroude: Dorul. Dorul e cand simti pamantul cald sub picioare, cand e ger si iti atingi obrajii cu mainile, cand e intuneric si mintea ta completeaza peisajul pe care ochii nu il pot vedea.
Woland: Bine, dar toate acestea sunt perceptiile tale – iti sunt date in mod natural. Ce are dorul cu ele?
Deroude: Dorul… e cand toate perceptiile acestea, dintr-o data, nu mai sunt ale mele.


Variatiuni pe o tema din Poetry Corner – Dance of Blades: Telefon

Iubito? – Da,
Răspunse ea
Cu vocea lui de receptor
Deschis
Ca gri-ul dintr-un nor.

Si-ncet mi-am zis –
“E ea,
E glasul ei de catifea.”
Şi e pierdut într-un ocean
Cu astri fiorosi,
Cu stele de mărgean
Şi cu-un albastru mare, in loc de albatrosi
Şi-n loc de zare –
Cu vorbele mele
Şi ele
Scăldate-n smarald…
Şi eu strigam, strigam în gând
Ca un herald –
Vestind, plângând.

“- A, tu eşti, Vali ?”
Surâse ea uşor
Şi ochii-mi înverzeau de dor
Ca portocalii…
În depărtare înverzeau
Şi ei, de dorul lor
De cerul lat si luna mai
Dar nu plângeau, nici nu vesteau
Cum cu pas lin te-ndepartai.

– Mai stai, ţi-am spus
Mai stai un pic!
Eşti prea alături de apus
Şi n-aş vrea să te duci cu el
Când pleci la drum.

Dar receptorul m-a cuprins
In graiul lui de roti si fum –
Electric, pan’ la albul nins
Al vorbei tale de acum.