Dor, doinas, cu glas de miere
Cantecel din cer rastoarna
Cu un varf strengar de fluier
De prin iarna, -n vant si suier
Sufletul marunt sa-mi cearna!

Si din aripi mici de noapte
Strange-mi luna stravezie.
Da-i si chip si-apoi mi-o lasa
Prinsa-n brate strans, frumoasa –
Loc pe piept de bucurie.

Si de-i sunt otel, tu fa-ma
Fir de-argint pentru vioara.
De-i sunt gust de poame-amare
Fa-ma ruga de iertare.
De-i e dor, fa sa n-o doara.

Dor, doinas, din drag croieste-mi
Vers de-alint si de matase,
Scris cu zumzet de albine –
Sa-si petreaca-n gand cu mine
Zborul zilelor ramase.