Un soricut
Umbratic si micut
Si desenat din ata si carbune
S-a catarat
Pe un nasuc de fata
Culcata in culcusul unei zane.

Si cu ochi mici
De nici nu se vedeau privind –
A cautat locsorul de pe frunte
De unde cresc minunile in somn.
Si, mirosind cararea printre vise,
S-a strecurat
Cu coada lui, ca un arcus maiastru –
Un astru nevazut in loc ceresc
Sa-i spuna fetei mici cat o iubesc.