Unu

Cununa
Pe-o vaza chinezeasca, un dragon
Isi infasoara trupul peste flori
Sa le-nfloreasca, la lasat de seara.

Zarea
Asa cum, peste lume, se lasa usor
Pe cand era dragon ceresc, odata
Sa o dezemierde-n rasuflarea lui.

Duhul
Si-i e de-ajuns o clipa de lumina
Sa dea iar viata lumii din petale,
Din valea cu maci rosii sa-si ia zborul.


Doi

Cununa
Te alung! Te iubesc…
Si ma tem. Si cu ganduri de somn
Ma apropii de tine.

Zarea
Soptind astfel, un nor
Se-ascunse-n spatele gradinii
Intre doi peri, cu flori de mantuire.

Duhul
A exista.
Lucrul care schimba trecerea norilor
Si florile, din culoarea si insemnatatea lor.

Trei

Cununa
Pentru Nadejde am Apa Iordanului
Cu mori rotind pasnice Universul
Si stanci pentru zidirea trupului meu.

Zarea
Pentru Credinta am miracole
Fiecare in clipa lui, cu alaiul lui
De secunde: zeci-sute-sunete trecute prin cantecele noastre.

Duhul
Pentru nastere, iluminare, Craciun, calatorii,
Portocale, vreascuri mirosind a rasina, globul de cristal cu zapada inauntru –
Am… Da, asa e, am Dragoste.

Patru

Cununa
Leagan de purpura, viori si miresme,
Zane si urme de diavoli, in iarba
Trupul tau cald si un abur de Martie –

Zarea
Vinul, curgand peste cioburi de stele
Alb presarate si flacari albastre –
Cerul, cel drag, peste care ne nastem.

Duhul
A exista.
Lucrul care strabate Cosmosul
Adunand energia unei batai de inima.

Cinci

Cununa
Cinci, degraba peste vale,
Fluturi zboara – si-n poveste
Se transforma-n flori de lupta.

Zarea
Si din roua ori din ceata
Din lumina de vapaie
Raza de otel se-aduna.

Duhul
Cum e noaptea-n miezul iernii:
Stropi de-argint pe infinitu-i –
Astfel fluturii-s cu sange.

Sase

Cununa
Zgomot pe lemnul umbrit al odaii
Somnul imi tulbura noapte de noapte-
Ropot de ploaie si mers de fantasme.

Zarea
Visele toate mi-alunga din suflet
Dorul trezindu-mi, cu glas de balaur
Nu-i rost de leac ori lumina in bezna.

Duhul
Si dupa dor,
Urmeaza surasul –
Cu prima raza, strabatand fereastra, curgand cristalina pe bratul tau adormit, nehotarat parca unde sa ramana.

Sapte

Cununa
Era cenusiu si se strecura printre o mie de brazi
Mai mari pentru el decat pentru mine
Si – in lumea lui, de lup – de zece ori mai parfumati.

Zarea
Era iute, incat vantului ii trebuiau aripi
Sa-l ajunga din urma; era lin si impacat, incat, alergand,
Pe blana lui, aerul si timpul se scurgeau pe nesimtite.

Duhul
Mi-a sfasiat mana – si m-am facut spirit, si s-a facut si el spirit
Mi-a lins rana pana a vindecat-o – si m-am facut dor, si s-a facut si el dor
Acum asteptam amandoi, privind o mie de copaci, si Pamantul, si Calea Lactee.

Opt

Cununa
Te invat, copile
Sa feresti petalele florilor de jarul rasuflarii tale
Si-n cale de iti ies, miracolele sa le-asculti.

Zarea
La rasarit de soare, odata sa surprinzi viata, ,
Cu parul ravasit. Sa-i aduci apa proaspata de la izvor
Si cetina, ca sa o faci sa iti zambeasca.

Duhul
A exista.
A ne da nume unul altuia, pentru a le rosti prea rar.
A ne pierde si a ne regasi. A exista inseamna uneori a sti cineva ca existi.

Noua (Wagner, ascultand)

Cununa
Alerg, cuprind drumul in gandul meu ratacitor
Si-n munti vad zmei si-n mare vad viori maiastre.

Zarea
De-al lor vuiet ma tem, de lumina lor ma umplu, cu sete de viata si fericire –
Un om, sa ma nasc; un cer sa m-aprind – cu torte-ntinse spre locuri fara margine;
Un loc sa adorm, unde salasluiesc atomii fara sfarsit.

Duhul
Aleluia! Aleluia! Vremea si intinderea si stralucirea
Si chipurile ascunse si cele ce se vad … le am pe toate, le am pe toate in mine!

Zece

Cununa
Pas mergand
Prin loc pustiu
Sa-ti fiu de veghe

Zarea
Picatura
De absint
Sa te alint.

Duhul
Si-un arcus
Sa-ti cant ghidus,
Suflete.

Unsprezece

Cununa
Un atom, un firisor subtire de luna, in Crai Nou
Locul primei raze de soare pe o stanca, in fiecare dimineata –
E un dar oare prea mic pentru tine?

Zarea
Cosmosul, alcatuindu-se si destramandu-se,
Zarea, catre care privesc vrajit, alergand, jucandu-se cu mine
Campul cu flori – ale tale sunt toate deja.

Duhul
Si astfel, ramas sarac de frumusetile lumii, ma vei mai vrea?
Si de-mi vei fi draga cat toate darurile, si tainele toate mi le vei cunoaste, si orice dorinta
Si de vei avea atata credinta incat sa-mi stramuti mie sufletul… ma vei iubi, poate?