You are currently browsing the category archive for the ‘Lirice’ category.

Hold me still, flourish for me
Swing with me lean as a free
Butterfly breaking in flight,
Shimmering deep in the night
As bright as sea stars can see –

Lavish, with feathers and tea,
Watch from the shade of a tree
As I live on – and when time feels right
Hold me still.

Riddling and small as a flea,
One life too early to be
Half beat too late for this light –
I’ll whisper on, as a white
Spell from the stars to the sea:
„Hold me still…”

Anunțuri

FairyToate le-asculti de pe coltul tau tainic –
Zumzetul verii, taratul planetei,
Leii in iarba, cu susur si geamat.
Toate-ti sunt blande si-aproape-ti stau toate.
Trupul ti-l dai pentru-un strop de-ntuneric
Vaii si umbrei de-afara, din lume.

Vinul, cu-un tremur usor, in pahare
Ora tarzie o lasa in urma.
Pasul tau, spini semanand in odaie
Lumea mi-o-nnalta, tu, singura-n lume,
Stai in genunchi si cuprinsa de mine
Toate le-asculti de pe coltul tau tainic –

Roi mi-esti albastru, si geamat si piatra,
Foc alb, maiastru, mi-esti zborul si-izvorul
De unde cresc, peste coapsa ta cosmos;
Marea si umbra-mi, sub nuc, in gradina –
Vesela-mi razi cand, pe piele, iti tulbur
Zumzetul verii, taratul planetei.
Citește restul acestei intrări »

Nopate
O noapte ca un duh hoinar
Sa-ti poarte har si veselie.
Sa dormi cu zambet si sa-ti fie
O stea alaturi, felinar.

De raza ei sa-ti prinzi in vis
O ruga lina de iubire
Sa-ti fie-n umbra si-n sclipire
Culcus din lemn de paradis.

Si in odaia ta, usor
S-auzi cum ma strecor cu gandul –
Un strop, pe altul cautandu-l
Prin ploaie, cand i-e frig si dor.

De-un ceas se zbate-n colt de geam
Un varf de-argint din semiluna,
Din dezmierdari sa-i fac cununa –
Cum ieri in brate te strangeam.

Unu

Cununa
Pe-o vaza chinezeasca, un dragon
Isi infasoara trupul peste flori
Sa le-nfloreasca, la lasat de seara.

Zarea
Asa cum, peste lume, se lasa usor
Pe cand era dragon ceresc, odata
Sa o dezemierde-n rasuflarea lui.

Duhul
Si-i e de-ajuns o clipa de lumina
Sa dea iar viata lumii din petale,
Din valea cu maci rosii sa-si ia zborul.

Citește restul acestei intrări »

Unsprezece locuri in lume
Sa fie pustii, mi-as dori:
Sa fim doar noi doi si o noapte
Cu unsprezece mii de lumini.

Unsprezece brazi si-un nor ne cunosc
Alesi sa se-aplece spre noi intr-o zi
Cand ne iubeam –
Si-mi e-atata de drag
Ca trupul mi-as face deasupra ta cer
Si-oriunde ai fi, te-as privi.

Si-as petrece
Viata toata
De-unsprezece
Ori deodata –
Sa-ti fiu luna
Si cununa
Sa-ti fiu zare
Dimineata
Si cand doare
Sa-ti fiu duh
De vindecare.

Unsprezece-s pasii ramasi de pasit
Si basmele de soptit langa somn.
Unsprezece vorbe rostite-n ureche
Si unsprezece culori
Pe-o campie cu flori.

Unsprezece ghemuri de blana
De neam pisicesc
Sa-ti mianue toate
Ce mult te iubesc. 🙂

Read something in the end of every evening,
In fleeting galaxies, revolving on their ring.

Discover, for each dancing step, a finish –
Daring and sly, as death upon your foe.

Lower the sky, down on the tips of your fingers,
Easing the howling paths of stars.

Find out what’s yours from my riddle,
Our shared gift that’s read plain in reverse.
Rewind and wind its ticking Universe
And make of it the silence in your song.

Marvel and live through my delirious planet,
In silver fields, watching the moon at war.

Love me in sunny days and in the days of cholera,
Old as the sand that makes the glass of wine,
New as the soul that finds new faith.

Give me the wind, to let be swept away
And your sweet voice, to linger in my room.

(o poezie cu versuri lungi, intretaiate de respiratii si patrunse de apa sarata de mare; se poate citi ascultand in cochilia unui melc)

Este altfel de fiecare data planeta – uneori albastra, uneori in culoarea florilor de cires; mirosind a gheata topita in palma, sau a primavara, undeva departe;

Te indrepti catre ea fara nici un gand; te apropii, in vesmantul tau rosu, lipit pe langa miscarile ude, de purtatoare a sagetii otravite; arunci in largul galaxiei dantela ta alba, in graba picioarelor tale goale, prin iarba.

Astepti o clipa si iti azvarli trupul, prin imensa atmosfera a planetei, cu prea multa respiratie in piept pentru atat de putini atomi in Univers; te ascunzi o clipa, apoi te faci lumina si izbucnesti ca o vorba de dragoste pentru tot ce e viu in tine.

Ii rasari.

Un pumn de raze, deschizandu-se incet, in jurul orizontului crescand, nemarginit.

O imbratisezi si trupul tau se face durere si se face vraja si se face lant de electroni ce strabate lumea razand si cantand Zorba.

O imbratisezi pana cand bratele tale sunt bratele ei si coapsele tale sunt coapsele ei si inima ta este cea care-i misca oceanele si continentele si soarele si luna; si atunci tu si planeta va rotiti impreuna peste tot cosmosul.

Si bratul meu te cuprinde, in deplina iluminare; si din tot ce te inconjoara, iti extragi alchimic frumusetea; si chipul meu prinde contur la tine, limpede, in ochi; si e senin si e pace.

(planeta, asemeni tacerii, daca-i rostesti numele, nu mai e. omnia vincit. in desavarsirea credintei si darului de a citi viitorul, planeta nu este din aceasta lume, insa se intrepatrunde si se dizolva in ea, legandu-i firele nevazute si pictandu-i artistic vesnicia din vopselurile ei cele mai fericite.)

Un soricut
Umbratic si micut
Si desenat din ata si carbune
S-a catarat
Pe un nasuc de fata
Culcata in culcusul unei zane.

Si cu ochi mici
De nici nu se vedeau privind –
A cautat locsorul de pe frunte
De unde cresc minunile in somn.
Si, mirosind cararea printre vise,
S-a strecurat
Cu coada lui, ca un arcus maiastru –
Un astru nevazut in loc ceresc
Sa-i spuna fetei mici cat o iubesc.

De la stanga buzelor, in jos, am calatorit, prin abur si intuneric, zile in sir –

Pe partea cu un ceas si cu o cruce
La gat, ramasa – un tais de aur
Pe trupul tau de zana si balaur,
Umed de drag, lasat luminii sa-l usuce.
Si-oriunde-ai fost, din umbra ta cuminte,
Te-am tulburat, soptindu-i sa te-alinte
Oricarei flori si-oricarui strop de apa.
Parfumul zorilor sa-nceapa
Din pasul tau, cand cea din urma raza
A noptii, adoarme imbratisata
Cu urma ta pe calea-mparateasca
Si urma mea pe iarba nestemata.

I know, oh, Lord, there’s light to come,
The white embrace that heals all.

And in my metal vestment I kneel each day
In darkness. Words still shine
Upon the blade, and in my chalice
Filled with wine, her mark is plain revealed
Through smearing rain, a world away
From Mona Lisa.

I know one summer day will be
For me alone to feel the world again –
With warmth and skies
Of diamond clarity.

And for those all, I taste the ice
On shards of blue, reflecting steel,
On crumbs of bread she touched
In memory.
And through the storm, alone I speed
A weed, to stain
The neatly ordered Universe.

Hear my psalm:

There will be a day
When You will say : – Rise!
And my knees will know
And the cross of my sword will support me.

There will be an hour
When You will say : – Believe!
And my arms will hold steady
And my chest will not fail me.

There will be a time in this world
As fast as a wolf’s dash through the white snow,
As loud as the tempest over the stone of the mountain,
As grand as the fabric of my fighting heart, that You gave me –
When You will say : – You shall live!

Oh, Lord, I measure faith
With my own being, whole, as it was born
The day You gave it love.

Dor, doinas, cu glas de miere
Cantecel din cer rastoarna
Cu un varf strengar de fluier
De prin iarna, -n vant si suier
Sufletul marunt sa-mi cearna!

Si din aripi mici de noapte
Strange-mi luna stravezie.
Da-i si chip si-apoi mi-o lasa
Prinsa-n brate strans, frumoasa –
Loc pe piept de bucurie.

Si de-i sunt otel, tu fa-ma
Fir de-argint pentru vioara.
De-i sunt gust de poame-amare
Fa-ma ruga de iertare.
De-i e dor, fa sa n-o doara.

Dor, doinas, din drag croieste-mi
Vers de-alint si de matase,
Scris cu zumzet de albine –
Sa-si petreaca-n gand cu mine
Zborul zilelor ramase.

Da-mi, de dor, sa-i dorm prin vise
Doamne, -o noapte printre toate!
Vise verzi, ori coapte poate,
De sub pleoapele inchise –

Sa-i culeg. Si-mi las-o, Sfinte,
Sub o coasta, langa soare:
Cand imi plange, cand ma doare
S-o rasar pe cer, cuminte.

Da-mi din trupul dragei mele
Doar un strop – si, din faptura,
Fa-ma umbra si ma-ndura
In padurea Ta de stele.

S-o privesc, sa-i fac din ceata
Pe obraji loc de soptire;
Sa-i fiu fir de basm, subtire
Cand de suflet mi se-agata.

Si, din gheata de izvoare,
Fa-i ocean, sa-i fiu eu zare!

(umila variatiune la „Cantecul de adormit Mitzura„)

Calatoria

Plutind, intaiul fir de ceata
Se-aprinde-ncet, cand, printre flori
De pleoape somnul ti se-agata
Si-n lume-ncet si bland cobori.

Rotind cărarea printre gene,
Un roi de fluturi te cuprind
Se-ascund si iar se afla-alene,
Amurgul vremii-ncetinind.

Din visul tau imi iau lumina
Cu gustul stelelor din geam –
Doar rasuflarea ta sa-mi tina
Viu dorul luptei ce-mi doream.

Şi printre undele-aromate
Trecand furis printre secunde-
Rasar prin cosmos nestemate
Si sufletu-mi desir in unde.

Si cosmosul vrajit se strange
In urma caii catre tine
Si-n preajma simt, adulmec sange
Si-alerg si tac, mi-i zor si bine.

Mi-i zbor in suflet si-mi e lama
De-argint privirea din oglinda
Cu luna-n ochi m-ascut, mi-e teama
Durerea ta sa ma cuprinda.

Citește restul acestei intrări »

M-ai trezit, preschimbandu-mi rasuflarea in conuri de brad
Mi-ai furat visele si mi le-ai facut valuri
Mi-ai cantat si mi-ai infiorat pietrele peste care pasesc.

Si privindu-te adormita
Ti-am luat mireasma pe trupul meu
Si am purtat-o cu mine, pe fereastra deschisa,
peste iarba proaspat cosita din gradina,
peste gardul de lemn, pe sub care trece un parau,
peste varfurile brazilor, tremurand de vant si de zborul meu
peste poteci si luminisuri si rauri
peste stanci
peste varfurile muntilor, cele albe.

Acolo m-am oprit, sub cer, si am lasat mireasma ta sa se infiripe, in lume, din varful cel mai inalt.

Am zburat inapoi langa tine, ducand cu mine frig si minunatie
Si nu te-am trezit, doar te-am prefacut in dragoste
Si am fost lumea de la picioarele tale
Visand, mereu, in mijlocul noptii.

On the river bank stood Ky
As your Goddess, oh, Earth, as your
Sensual hourglass. And she let go,from her fragrant arms
One drop of blood after another, with faith and will –
To be one with the stream, to run and to hide, to scream, then to hold
The wonders of life in her chest. Ky whispered of me
To the leaves, while the water played with her feet tenderly.
The river went to the moon, and, each evening, once,
The moon went to the sea. And for each drop of Ky, the sea heard my tale once more
And wore my cross for me and let me live for her tomorrow.

Communism

I’ll sell you a word
For a rhyme
And a rhyme for a spell.

I’ll sell you a well
To quell your thirst
Then dry my soul
And thirst again.

For your right arm
In holy incense –
I’ll grant you a whish
As selfish and fragrant
As you can dream.

Arise, kind yarn
Of faith and time!
And let be known
There’s war to wage!

Let fires burn
And flags be torn!

That we, the world
With bleeding chests
Be free once more –
Your name must fall!
Your Christian name
The Christian name
They gave their girl.

Milonga
daca dansul acesta se rezuma la imbratisare si pasi, s-ar putea sa invat doar imbratisarea – este singurul lucru pe care fiinta mea nu stie sa-l faca in mod firesc, fara macar sa se trezeasca din somn

Iti voi darui
Un cuvant, apoi un vers
Si-n mers de sunet
Ma voi croi din vant
In tunet si clinchet.

Iti voi darui
Apa senina, spre iertare,
Si marea, cu nori.

Si de in mine nu ai credinta, roaga-te, la ora cand ma rog si eu, pentru toate dorintele tale.

Iti cumpar fiecare pas
Cu-un ceas. Si-un ceas doar sta
Intre noi doi, cand stam pe loc.
Si de-l asculti, si de-l ascult
Cu orice pas, el e mai mult.

Credinta. Ruga. Ispita.
Sa am munti cu care sa ating ploaia inainte sa cada;
Tonuri de rosu pentru zori,
Ierburi pentru calauzirea aromelor,
Nopti pentru muzica si rascumparare,
Aur pentru mana ta, pe gatul meu, chiar sub urechea stanga.

Vremea e sa-i spun!
Ea sa ma priveasca –
Uscat si minunat de lumina
Atras in urzeala senina a celor 2 litere
Evoluate si simplificate,
Iscate din visele mele,
Ezoterice si salbatice.

Fara tine, m-am plimbat prin parcul acoperit de zapada, ascultand pasii ce treceau pe langa mine, sperand sa ma cheme de undeva vocea ta, sperand sa se opreasca si langa mine pasii cuiva si sa ma intrebe – „pe cine astepti?” – si eu sa-i raspund ca te astept pe tine, ca sa-ti pot rosti numele si sa-i spun ca te iubesc si sa-mi raspunda ca fac bine ceea ce fac, sa-mi mai dea o zi de curaj.

Fara tine, am privit banca pe care ai stat si am curatat zapada de pe ea. M-am indepartat de ea si am privit-o, pana cand a devenit firesc in mintea mea sa fie goala, fara tine. Dar a durat doar o secunda. Mi-am dat seama ca nu pot sa ma obisnuiesc cu imaginea aceea, pentru ca am simtit cum o secunda de erezie mi-a insangerat o bucata de timp din viata, prin simpla ei succesiune intre celelalte secunde.
Citește restul acestei intrări »

There’ll be bluebirds over
The white cliffs of Dover
Tomorrow
Just you wait and see

Our wings spread wide, o’er the seas we’ll ride
Braving those angry skies
One day in spring, the sunset’ll bring
The light of joy in our eyes.
And though I’m lost and far
I’ll shine with each shining star.

Tears fall tonight…
But when the dawn comes up

There’ll be bluebirds over
The white cliffs of Dover
Tomorrow
Just you wait and see

There’ll be love and laughter
And peace ever after
Tomorrow
When my world is free

The sun will rise from the deep
The valley will bloom again
My soul will lie down to sleep
In its own little heart again

There’ll be bluebirds over
The white cliffs of Dover
Tomorrow
Just you wait and see

In the field with flowers I sleep,
A thin thread of my life painting the blooming petals red –
It leaves my fading heartbeat
To the valley and the rivers and the wonderful tales
That I see unfurling below, in all their beauty.

From a soldier’s last standAlone
I wish to tell you –
That life is grand
That you should be
As happy as you can be.

That there are valleys and fields
And rivers to see, every spring;
And flowers to smell
And oceans to sail on.

That there is music
To dream away
Every second
And every sound of your life.

I wish that, as you learn
The simple things I could not teach you,
When night falls and you go to sleep
You whisper them to me
With kindness, in your prayer.

I wish that, as my story rushes by
On the shores between here and there –
I may hear your voice, in love with me again.

Miracolul ei se aduna, ca drumul unei ate de fum,
Razele ei danseaza printre umbrele palide ale focului
Colindand spectrele dulci ale stelelor.

Lumina ei si lumina mea se apropie,
Linistea aburului lor se tulbura –
Niciodata nu au stiut si viata lor s-a petrecut fara
Miresmele ce s-au iscat deodata,
Ici – colo, cotropindu-le, spulberand zapada de pe luciul de gheata,
Orbind sclipirea lor in suvoiul launtric.

Invizibili aproape, sfintii vegheau nasterea imaginilor in fum –
Ei se stangeau din ce in ce mai mult, eu si ea straluceam si insufleteam zarea.

The Phantom

Cum sclipeau ochii mei prinsi in tine, priveam
Si-mi numaram pasii prin inima –

Si de vorbele tale, pasii mei alergau:
De la a te visa
Era calea
Ce-mi continua viata.

Apoi pasii mei s-au oprit
Ca umbrele vorbelor tale sa treaca inainte
Si de fiecare umbra
Sa se agate un pas

Si de fiecare vorba a ta
Sa alerg, sa chiui, sa ma arunc peste lume,
In fulgi de zapada, cu focuri mici aprinse de veghe,

Sa zbor
Cum nu m-a invatat nimeni.

Numaram pasii, din dinti strangand, asteptand –
Prin dreptul vietii mele sa mai trec o data.

Sublima doamna de argint
Urma, cu pasul meu, prin zid
Miasma mortii matasoasa.
sum summus mus

Surasul ei de foc albastru
Urca pe zveltul candelabru
Miscandu-si raza de lumina.

Minunea palida a iernii
Uitata-n coltul de sub scara
Scancea, istorisind cum, seara –

Miasma mortii matasoasa
Urma, cu pasul meu, prin zid
Sublima doamna de argint.

La multi ani! – celor care inteleg si celor care nu inteleg; celor care zambesc si celor care se supara; celor care ma iubesc si celor care ma urasc; celor care daruiesc si celor care primesc daruri; celor care sunt asemeni cosmosului si celor care sunt asemeni celui mai mic soricel. Primiti cu colindul din partea mea 🙂 ?

Luna de nea,
Sclipind furis,
Incet trecea
Prin ramuris,
Zvonind ceresc

Cat te iubesc.

Si-n lacul bland,
Al salciei glas
Canta, purtand
Un vers ramas –
Prin vant, cu dor,
Cu somn usor.

Adormi si zbori
Si te cuprind
In brate nori,
Din zori vestind:
– O, mandra stea,
E clipa mea.

Moon La lune blanche
Luit dans les bois ;
De chaque branche
Part une voix
Sous la ramée…

Ô bien-aimée.

L’étang reflète,
Profond miroir,
La silhouette
Du saule noir
Où le vent pleure…
Rêvons, c’est l’heure.

Un vaste et tendre
Apaisement
Semble descendre
Du firmament
Que l’astre irise…
C’est l’heure exquise.

I beat my record today, in the University tunnel – 140Kmph. Wet, warm tires on the hard frozen asphalt. The sound of the screaming engine, as a fairy tale nightmare beast chained to the lean, smooth metal and to me.

Citește restul acestei intrări »