You are currently browsing the category archive for the ‘Urmatoarele 1001 de nopti’ category.

Printesa Sabah inchise portita dinspre gradina interioara si urca scara spiralata cu pasi usori, pana in iatacul luminat de luna. Acolo, deschise usita paravanului inalt, sculptat cu o broderie fina de lemn, se strecura in cel mai intunecos colt si se aseza pe o perna, privind prin sita paravanului, cu respiratie calma, egala, pandind.

Dupa cateva clipe de asteptare, din balcon, isi facu aparitia Rais, leopardul. Trecu incet prin usa intredeschisa, strabatu camera cu pas rar, maiestuos, apoi, dupa o scurta pauza, se lungi langa paravan, la cativa centimetri de nasul printesei, care nu-si putu retine respiratia si inima sa-si inteteasca zgomotul. Rais casca si incepu sa toarca, jucandu-se cu ghearele in broderia sculptata a paravanului. Sabah era gata sa scoata un strigat, cand, din intuneric, din spatele sau, se auzi un zgomot de pupatura caraghioasa, si Rais se ridica, maraind fericit. „Fugi, raule. Imi sperii printesa! Hai sa te pupe tata…” Leopardul ocoli ca o naluca paravanul si se repezi in bratele lui Subhi. Cei trei ajunsera astfel mai de voie, mai de nevoie, imbratisati in coltul stramt si intunecos din spatele paravanului, vanzolindu-se care mai de care, unul sa se dea la scarpinat, alta sa scape, altul sa-i fure un sarut printesei, la invalmaseala.
Citește restul acestei intrări »

Cand iatacul printesei ramase in intuneric, frumoasa Sabah deschise larg usa de sticla a balconului inmiresmat de flori cataratoare. Luminile noptii patrunsera impreuna cu parfumul si camera se umplu de sclipirile giuvaerurilor de argint ce impodobeau patul cu baldachin. Printesa trase aer in piept cu un oftat, apoi, intorcandu-se sa se cuibareasca in matasurile patului, tresari speriata, vazand printre sclipirile colorate, petele verzi, fosforescente, ale celor doi ochi care o pandeau. In spatele lor, jucand usor, se deslusea blana de pe spinarea leopardului, cu muschii incordati, pentru salt. Simtindu-se descoperit, animalul dezveli coltii si marai incet. Printesa se lasa intr-un genunchi si trase de la brau pumnalul incovoiat. Atunci, leopardul se avanta scurt, pana in mijlocul patului, de unde se pregati si sari pana pe balustrada de marmura a balconului. Acolo ezita o clipa, se uita indarat, apoi se facu nevazut in noapte.
Citește restul acestei intrări »

– Minunata mea stapana si imparateasa, preacinstita Sabah, ingaduie-mi ca in aceasta noapte sa-ti imbii somnul cu povestea tanarului si nesabuitului Kahil si a frumoasei sale Anbar.

Se intampla in vremea luminatului vizir Abdul-Hakim, cel ce a facut din gradinile Mir-Hranni, din jurul palatului sau, o minunatie a intregii Arabii. Atat de frumoase erau gradinile vizirului, incat s-ar fi inverzit de invidie chiar si califul Bagdadului, daca vizirul nu ar fi avut intelepciunea sa le faca publice, astfel ca toti drept credinciosii sa se bucure de florile cataratoare si tufele luxuriante si frumos mirositoare, intru slava lui Allah.

Din loc in loc, havuzuri cu apa calda alimentau bazinele din bucati de stanca aduse din departatul Caucaz, si, in fiecare anotimp, cate un soi de flori isi scuturau petalele in apele limpezi, parfumandu-le si colorandu-le.

Si nu era loc in gradina vizirului, care sa fie lipsit de frumusete, asa cum nu e loc pe cerul senin, care sa fie patat de umbra. Si in fiecare zi de sarbatoare, vizirul insusi iesea, impreuna cu doi imami, si predicau drept credinciosilor morala si buna cuviinta, spunandu-le sa se bucure de frumusetile vietii lor asa cum se bucura de culorile si mirosurile din gradina, fara ganduri rele, fara lacomie sau invidie.
Citește restul acestei intrări »